Cum privesc ei viata

 Acum cateva zile am fost trezita de companionii mei de viata (membrii ai familiei) sa mergem intr-o excursie fulger pana la mare. Ma pregateam eu de zor iar deodata apare Gru la geam (porumbelul familiei), mi-am dat seama ca ma urmarea… de cele mai multe ori ii place sa se bata cu mine apoi sa ne „grugulim” . 

  Cobor in bucatarie si iar ma urmărea cineva (pe langa Gru care cobora pe scari), de data aceasta statea pe blatul de la bucatarie cu un gat luuuung, abia o observam pe Tida care era asemeni unei camere video unde eram eu acolo era si ea. Am racait-o pe gatit si i-am dat ceva de haleala. 

Dupa ce trec de aceste două nivele… urmeaza testul suprem: Otto man, zis si cainele ce se crede om sau pur si simplu „nemernicul” ma astepta pe prag cu o mutra sifonata si suparata ca nu doarme in casa. 

 Dupa ce il impac cu greu dau de un fluture ce m-a fascinat pret de cateva secunde. 

Apoi un altul la iesire….

Imi aduc aminte de porcusorul de la tara care a sarit imediat in picioare cand m-a vazut cu niste porumb in mana 🌽🌽🌽 a stat cuminte cat l-am mangaiat si a mancat cu atata pofta apoi acel porumb. 

 Insa un capitol trist pentru mine, am avut o pisicuta … mai precis prima mea pisicuta pe nume Domyos, am adoptat-o cu greu din cauza parintilor ce nu voiau sa o accepte… iar mai apoi nu o mai lasau sa plece din brate. Din pacate ei ii placea sa  stea pe afara, ca rezultat cineva a bagat-o in casa 😦 Dar asa e mereu poate cum vin si pleaca oamenii asa fac si celelalte vietuitoare.

Sunt sincere si frumoase. Ele ne privesc asa cum le privim si noi pe ele… cu ochii mari și gânditori. Poate, la fel ca noi, se întreabă ce Dumnezeu facem si de ce ne complica atat. Am vrut să devin veterinar însă situația m-a facut sa urmez o altă cale, iar acum ma bucur ca nu imi pare rau. Ma gandesc totusi ca asa le pot ajuta cum pot eu mai bine chiar si asa. 🦊