Amintiri brodate

Hei pui de oameni!

Vremea asta tomnatica ma face sa scriu iar pe blog. Sursa mea de inspiratie este ploaia, deoarece toate amintirile legate de cusut si brodat alaturi de mamaia mea se impletesc intr-un lant de amintiri. Imi aduc aminte cum auzeam sunetul ploii alaturi de tunete si de melodiile de odinioara ascultate la radioul vechi, toate acestea acompaniate de caraitul grosolan al foarfecei imense de fier de pe masina de cusut in timp ce mamaia mea taia material pentru o alta piesa vestimentara. Cred ca dragostea mea pentru frumos a inceput aici. Vedeam o femeie frumoasa cu un zambet dulce care mereu imi privea calm, orice miscare. Cred ca de la varsta de cinci ani eu deja voiam sa lucrez cu masina de cusut.

In mintea mea era o magie permanenta, micul saculet cu ace imi dadea mereu impresia ca este un arici imblanzit deoarece nu ma intepa, masina veche de cusut parea a fi un castel de lemn cu ziduri de fier forjat impletit, situat in padurile conifere unde ajungeam cu greu. Sunetul perfect uniform, ritmic dat de piciorul batranei mele ce ma invata cum sa bag ata in ac si de ce e bine sa port acel afurisit de degetar. Simteam ca daca voi purta acel degetar prea mult voi deveni omul de fier si nu voiam asta, voiam sa simt mereu ca bataile inimii mele vor acompania tot ceea ce se intampla in jurul meu.

Cred ca prima mea lucrate extrem de importanta a fost sa cos un nasturel pe post de nasuc pentru micutul arici ce ne asista mereu de pe masuta de cusut. Ca mai apoi sa pot coase un nasture la o bluzita pe care o purtam.

Nu am avut probleme sau provocari de care nu am putut sa trec, in schimb pe langa lumea fermecata cusuta de batrana in jurul meu, am si amintiri cu piese vestimentare greu de realizat precum o rochie din satin, albatra asemeni cerului. Era una din cele mai frumoase creeati ale batranei, acel satin avea ore si ore de prelucrare deoarece a stat sa coasa pe el flori in nuante pale, flori de camp, imi aduc aminte ca nu ma lasa sa o ajut insa imi dadea din acel material ce ramanea sa cos pe el si sa invat cum si ce trebuie facut. Pentru mine era o intreaga aventura deoarece acel material, pentru a pastra frumusetea si netezimea sa era nevoie de o mana usoara insa ferma.

Am exersat atat de mult incat mi s-a dat sarcina cea mai dificila, din punctul meu de vedere, sa brodez flori de maci alaturi de spicuri de grau pe cordonasul ce subtia si punea in evidenta talia. Credeam ca este apogeul meu, credeam ca sunt cea mai harnica pe atunci. La sapte ani era ceva enorm pentru mine, asta m-a marcat si m-a facut sa am incredere in mine si in ceea ce pot sa fac. Sa nu ma sperii si sa tremur, ci sa imi iau inima in dinti si sa pot! Mica mea invatatura a fost ca oricine potate, important este sa vrea! Imi doresc sa reinterpretez intr-o zi acea rochita, manecile bufante si volanasele de la decolteu punea in evidenta talia fetei ce era extrem de inalta si am inteles de ce a tinut mortis batrana sa puna acele spicuri de grau pe rochia albastra asemeni ochii fetei. Parul ei blondin si ondulat, lung pana la coase imi dadea senzatia ca vad o zana din povesti. De la talie in jos materialul avea mici pliseuri ce lasa materialul sa curga frumos peste formele fetei si totusi in mometele in care se invartea parca inflorea. Atunci mi-am dat seama si de ce pliseurile sunt asa de importante, cat de frumos poate curge materialul si cat de repede se pune la locul sau de cinste. Am aflat mai apoi ca fata voia sa poarte rochia la cununia sa. Eram extrem de entuziasmata sa vad ca batrana mea face oamenii sa zambeasca. Pentru mine era ceva fermecator.

Usor, usor asemeni unui spic de ploaie am invatat si mi-am extins cunostiintele legate de croitorie. Am ajuns sa imi fac si cateva piese care au ramas in timp alaturi de mine. De ceva timp nu ma mai acompaniaza nimeni la creearea broderiilor si incerc sa fac mereu o lucrare mai buna. Norocul meu este ca inca mai am diferite obiecte ramase, marcate de puterea timpului care m-au facut sa apreciez mult mai mult anumite accesorii croitorie noi care, ce este drept… ma ajuta mult mai mult in ziua de azi.

Cum am ajuns eu sa fiu atrasa de ceva ce multi nu vor sa faca? Cum inca se mai tine in zilele de azi ceea ce se credea odinioara pierdut? Ei bine cei de la Cusut si Brodat ne arata cu fiecare produs in parte ca nu este greu sa ne achizitionam in ziua de azi accesorii de croitorie moderne care ne ajuta si ne fac viata mai usoara!

Acest articol a fost scris de: Ariciu Ruxandra Lidia, „adicatalea eu”.

Imaginile articolului au fost oferite de: SuperBlog, si Cusut și Brodat.

Articolul este dedicat in aceasta toamna a editiei SuperBlog 2020.

Multumesc pentru atentia acordata!

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s